Textele folosesc atât liantul lingvistic, cât și simțul logic. Coeziunea se referă la legăturile gramaticale și lexicale care unesc elementele dintr-un text - pronume, conjuncții, repetiții, puncte de suspensie și altele asemenea.

Inventarele clasice includ referința, substituția, elipsa, conjuncția și coeziunea lexicală. Aceste dispozitive îi ajută pe cititori să urmărească participanții și relațiile dincolo de limitele propozițiilor. Coeziunea poate fi evaluată mai obiectiv decât coerența.

O coeziune explicită excesivă poate face proza ​​greoaie; o coeziune deficitară poate lăsa cititorii blocați. Profesorii lucrează la mecanisme de coeziune atunci când îi deplasează pe elevi de la acuratețea propozițiilor la fluența discursului. Instrumentele de calcul urmăresc, de asemenea, caracteristicile de coeziune ca indicatori aproximativi ai calității textului.

• Legături lingvistice în cadrul unui text
• Include referințe, conjuncții și legături lexicale
• Susține, dar nu garantează coerența
• Predat în cadrul cursurilor avansate de scriere și discurs