În perspectiva omniscientă la persoana a treia, naratorul cunoaște gândurile tuturor personajelor. Naratorul poate trece de la o minte la alta, poate comenta acțiunea și poate oferi informații generale. Este perspectiva divină.

Acesta a fost punctul de vedere dominant în secolul al XIX-lea. Tolstoi, Dickens și Eliot l-au folosit cu toții. Naratorul putea să-ți spună ce gândea Anna Karenina, apoi ce gândea Vronski, apoi să facă un pas înapoi și să reflecteze asupra naturii societății. Narațiunea omniscientă permite amploarea și comentariul. De asemenea, poate părea demodată sau distantă. Scriitorii moderni preferă adesea puncte de vedere limitate, deoarece acestea creează mai mult suspans. Dacă știi ce gândește toată lumea, surprizele sunt mai greu de găsit. Dar narațiunea omniscientă poate fi caldă și înțeleaptă. Poate crea sentimentul unei lumi pe deplin cunoscute. Este un instrument puternic atunci când este folosit cu intenție.

Caracteristici

• Acces la gândurile tuturor personajelor
• Poate comenta acțiunea
• Se mișcă între minți
• Dominant în ficțiunea secolului al XIX-lea