Rima internă este rimarea cuvintelor într-un singur vers sau rimarea unui cuvânt din mijlocul unui vers cu un cuvânt la sfârșit. Adaugă densitate sonoră fără a aștepta sfârșitul versului.

„A fost odată o dată la miezul nopții, mohorât, în timp ce mă gândeam, slab și obosit” de Poe plasează cuvintele „mohorât” și „obosit” astfel încât rima să înceapă înainte de sfârșitul versului. Rima internă poate crea un sentiment de accelerare, de model complex sau de ecou obsesiv. Este comună în versurile cântecelor, hip-hop și anumite poezii lirice foarte elaborate. Combinată cu rima finală, produce o textură acustică strâns țesută.

Ca și alte figuri sonore, rima internă funcționează cel mai bine atunci când servește sensului sau dispoziției, mai degrabă decât să existe de dragul de a fi. Excesul poate face ca un pasaj să pară forțat sau cântat. Folosită cu abilitate, ea răsplătește auzul și leagă versul într-o unitate mai memorabilă.

Când rima apare în interiorul versului și nu doar la sfârșitul său, procedeul este rima internă.