Un câmp este un atribut singular într-o înregistrare a bazei de date. Într-un tabel de clienți, câmpurile pot include prenumele, numele de familie, adresa de e-mail, numărul de telefon și data înscrierii. Fiecare câmp conține o informație despre înregistrare. Câmpul are un tip de date: text, număr, dată, boolean. Poate avea constrângeri: obligatoriu, unic, lungime maximă. Câmpul este cea mai mică unitate de date dintr-o bază de date relațională.

Câmpurile sunt definite în schemă. Schema specifică numele, tipul și constrângerile câmpului. Modificarea unui câmp după ce datele există este posibilă, dar riscantă. Adăugarea unui câmp este de obicei sigură. Eliminarea unuia întrerupe interogările care îl fac referire. Modificarea unui tip poate corupe datele dacă conversia nu este curată. Redenumirea unui câmp întrerupe fiecare interogare, raport și aplicație care utilizează numele vechi. Convențiile de denumire a câmpurilor contează. Numele consecvente fac schemele mai ușor de înțeles. Un câmp numit cust_email într-un tabel și customer_email în altul creează confuzie. Un câmp numit status care are semnificații diferite în tabele diferite provoacă erori. Numele bune de câmp sunt descriptive și consecvente. Acestea vă spun ce sunt datele fără a necesita documentație. Numele greșite de câmp necesită un inel de decodor.

Proprietăți de câmp

• Nume — identificatorul utilizat în interogări
• Tip — text, număr, dată, boolean
• Lungime — dimensiunea maximă pentru câmpurile de text
• Constrângeri — valori obligatorii, unice, implicite
• Descriere — documentația conținutului câmpului

Un câmp este o promisiune. Acesta specifică ce date conține înregistrarea. Dacă încălcați promisiunea, fiecare interogare construită pe baza acestuia este la fel de încălcată.