Implorarea este o cerere sau o rugăciune umilă și sinceră adresată lui Dumnezeu. Nu este o cerere. Nu este o sugestie. Este o rugăminte. Vine dintr-un loc de nevoie. Recunoaște dependența. Cere ajutor. Cuvântul provine din latinescul supplicare, care înseamnă a îngenunchea. Este postura cerșetorului în fața regelui.

Rugăciunea este un tip de rugăciune. Pavel o menționează în Filipeni 4:6. Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri. Rugăciunea este specifică. Cere ceva. Nu este vagă. Nu este generală. Este strigătul inimii. Este cererea copilului către tată.

Rugăciunea în Scriptură

• Filipeni 4:6: rugăciune și cerere cu mulțumiri.
• Efeseni 6:18: Rugați-vă în toată vremea, prin Duhul, cu tot felul de rugăciuni și cereri.
• 1 Timotei 2:1: cereri, rugăciuni, mijlociri și mulțumiri.
• Psalmul 30:8: Către Tine, Doamne, am strigat și Domnului m-am rugat.
• Daniel 9:3 Mi-am întors fața către Domnul Dumnezeu și L-am căutat prin rugăciuni și cereri.

Implorarea nu este egoistă. Nu este exigentă. Este smerită. Este încrezătoare. Spune: Doamne, am nevoie de Tine. Spune: Nu pot face asta singur. Spune: Te rog ajută-mă. Implorarea este rugăciunea celor neajutorați. Este rugăciunea celor disperați. Este rugăciunea celor credincioși. Dumnezeu aude implorarea. El răspunde. Nu întotdeauna așa cum vrem noi. Nu întotdeauna când vrem noi. Dar El răspunde. El este un tată bun. El dă daruri bune. El ne invită să cerem. El ne invită să implorăm. El ne invită să implorăm. Tronul harului este deschis. Veniți cu îndrăzneală. Veniți cu umilință. Veniți cu implorare. El ascultă.