Pozițiile politice sunt adesea aranjate de-a lungul unui spectru de la stânga la dreapta. Stânga pune de obicei accent pe egalitate și reformă; dreapta pune accent pe tradiție, ordine și ierarhii stabilite. Spectrul este o hartă simplificatoare, nu o descriere completă a spațiului politic.

Dimensiuni suplimentare — autoritar versus libertarian, globalist versus naționalist — traversează axa stânga-dreapta și produc un peisaj mai precis. Indivizii și partidele ocupă regiuni, mai degrabă decât puncte individuale, iar locațiile lor se schimbă în timp. Capetele extreme ale spectrului au fost asociate cu mișcări revoluționare și reacționare care resping normele democratice liberale.

Alegătorii folosesc indiciile spectrului ca scurtături atunci când informațiile detaliate despre politici sunt costisitoare. Sistemele media și de învățământ consolidează sau contestă anumite plasări ale problemelor. Înțelegerea spectrului ajută la explicarea posibilităților de coaliție și a retoricii conflictului politic, chiar recunoscând limitele acestuia.

• Gama de poziții de la stânga la dreapta
• Stânga asociată cu egalitatea și schimbarea
• Drept asociat cu tradiția și ordinea
• Simplifică excesiv, dar rămâne o euristică utilă