Afecțiunea pentru propria țară și disponibilitatea de a-i susține bunăstarea constituie patriotism. Este un atașament emoțional și civic care poate motiva serviciul, sacrificiul și critica constructivă.

Patriotismul diferă de naționalismul agresiv prin accentul său obișnuit pus pe loialitatea față de instituțiile politice și idealurile civice comune, mai degrabă decât pe superioritatea etnică. Ritualurile patriotice - steagurile, imnurile, sărbătorile naționale - întăresc identitatea comună. Apar dezbateri cu privire la necesitatea unui sprijin necritic sau dacă disidența poate fi ea însăși o formă de grijă patriotică pentru principiile țării.

Liderii politici invocă patriotismul pentru a mobiliza sprijinul pentru politici și războaie. Oponenții pot contesta sinceritatea sau conținutul acestor apeluri. Culturile democratice sănătoase lasă loc pentru multiple modalități de exprimare a atașamentului față de comunitatea politică, fără a trata dezacordul ca fiind lipsă de loialitate.

• Dragoste și devotament față de propria țară
• Poate motiva serviciul și implicarea civică
• Distins de șovinismul etnic
• Compatibil cu criticile aduse politicilor actuale