Perspectiva este relația dintre obiectele dintr-o imagine, așa cum sunt văzute de cameră. Aceasta determină cât de mari apar obiectele unele în raport cu altele, cum converg liniile și cum este redată adâncimea. Perspectiva nu este același lucru cu distanța focală, deși cele două sunt adesea confundate. Distanța focală determină cât de mult din scenă este inclusă. Perspectiva determină cum arată scena. Modificarea distanței focale și mișcarea pentru a menține subiectul la aceeași dimensiune modifică perspectiva. Un obiectiv larg aproape de subiect exagerează adâncimea, făcând ca obiectele apropiate să pară mai mari. Un teleobiectiv departe de subiect comprimă adâncimea, făcând ca obiectele îndepărtate să pară mai apropiate una de cealaltă.

Perspectiva este un instrument compozițional puternic. Un unghi mic face ca un subiect să pară puternic. Un unghi mare îl face să pară mic. Un unghi drept pare neutru. Perspectiva liniară, cu linii care converg către un punct de fugă, creează o senzație de profunzime. Perspectiva atmosferică, în care obiectele îndepărtate apar mai cețoase și mai albastre, creează, de asemenea, profunzime. Înțelegerea perspectivei te ajută să alegi obiectivul potrivit și poziția potrivită pentru fotografie. Nu este vorba doar despre obiectiv. Este vorba despre locul în care te afli și despre modul în care este aranjată scena.

Tipuri de perspectivă

• Linear. Linii care converg către un punct de fugă.
• Atmosferică. Obiectele îndepărtate apar mai cețoase și mai albastre.
• Forțat. Utilizarea distanței pentru a face obiectele să pară mai mari sau mai mici.
• Comprimat. Teleobiectivele fac ca obiectele îndepărtate să pară mai apropiate.

Perspectiva nu este același lucru cu punctul de vedere. Punctul de vedere este locul în care stai. Perspectiva este modul în care arată scena din acea poziție.