Când potențialul membranei devine mai negativ decât valoarea normală de repaus, neuronul este hiperpolarizat. Schimbarea îndepărtează celula de pragul potențialului de acțiune și, prin urmare, reduce probabilitatea declanșării.

Hiperpolarizarea poate rezulta din deschiderea canalelor de potasiu sau clorură sau din activitatea pompelor electrogene. Sinapsele inhibitorii produc adesea potențiale hiperpolarizante, deși în unele cazuri inhibarea funcționează prin șuntare fără o schimbare mare de voltaj. După un potențial de acțiune, o scurtă post-hiperpolarizare ajută la limitarea ratei de declanșare și contribuie la perioada refractară.

Hiperpolarizarea impusă experimental este utilizată pentru a studia conductanțele dependente de voltaj și pentru a preveni vârfurile de semnal în timpul înregistrării curenților sinaptici. În creierul viu, echilibrul dintre influențele depolarizante și hiperpolarizante din fiecare moment determină dacă un neuron se alătură unei oscilații de rețea sau rămâne silențios.

• Creșterea potențialului negativ al membranei
• Reduce probabilitatea de concediere
• Produs de curenți inhibitori sau pompe
• Contribuie la perioadele refractare și la inhibiție