Xilofonul este un instrument de percuție format din bare de lemn cu lungimi gradate, aranjate ca o claviatură. Muzicianul lovește barele cu ciocane, producând tonuri strălucitoare, de scurtă durată, cu o înălțime definită. Rezonatoarele de sub bare ajută la amplificarea sunetului la instrumentele de concert.

Atacul clar și penetrant al xilofonului îl face eficient pentru linii melodice, modele ritmice și accente colorate în muzica orchestrală și de fanfară. Apare și în lucrări solo și de cameră, precum și în diverse culturi muzicale tradiționale. Diferite ciocane - dure sau moi - modifică tonul de la ascuțit și strălucitor la mai blând.

Tehnica necesită o țintire precisă, o înălțime controlată a loviturii și capacitatea de a se deplasa rapid pe instrument. Xilofonul este adesea asociat cu alte instrumente cu ciocan, cum ar fi marimba și vibrafonul, în secțiunile de percuție. Sunetul său distinctiv este imediat recunoscut chiar și într-o textură orchestrală completă.

• Bare de lemn lovite cu ciocane
• Produce tonuri luminoase și definite
• Folosit în orchestre, formații și muzică solo
• Necesită o tehnică precisă cu ciocanul