Un solo este un pasaj sau o piesă întreagă interpretată de un singur muzician, cu sau fără acompaniament. Solistul poartă principalul interes melodic, în timp ce orice acompaniament forțează susținerea, mai degrabă decât concurența.

Concertele prezintă un instrument solo sau o voce împotriva unei orchestre. Spectacolele de jazz alternează adesea secțiuni de ansamblu cu solo-uri improvizate. În muzica populară, un solo de chitară sau o punte vocală poate servi drept punct culminant. Repertoriul solo include și lucrări neacompaniate care plasează întreaga responsabilitate muzicală pe un singur instrumentist.

Interpretarea unui solo necesită siguranță tehnică, angajament expresiv și capacitatea de a proiecta personalitate muzicală. Contrastul dintre texturile solo și cele ale ansamblului este una dintre resursele dramatice de bază ale muzicii. Ascultătorii își amintesc adesea cel mai viu momentele solo.

Chiar și într-un grup mare, un solo bine plasat poate concentra atenția și poate amplifica emoția.