Piloții trebuie să știe la ce înălțime se află cea mai joasă bază a norilor față de sol. Această înălțime reprezintă plafonul. Când cerul este acoperit cu mai mult de jumătate de nori, plafonul este egal cu înălțimea celui mai de jos strat care acoperă acea suprafață.

Plafoanele sunt raportate în sute de picioare. Un plafon de 500 de picioare este scăzut și poate restricționa zborul vizual. Cerul senin sau norii împrăștiați înseamnă că nu se raportează niciun plafon. Ceața care stă la suprafață produce un plafon de zero.

Senzorii automati și observatorii umani măsoară plafoanele folosind ceilometre laser sau estimări vizuale. Prognozele aviatice includ întotdeauna informații despre plafon, deoarece acestea afectează în mod direct dacă aeronavele pot ateriza sau decola conform regulilor vizuale.

• Înălțimea celui mai de jos strat semnificativ de nori
• Critic pentru operațiunile aviatice
• Măsurat prin ceilometre sau observatori
• Zero când ceața acoperă suprafața