Între 1941 și 1945, Germania nazistă și colaboratorii săi au ucis șase milioane de evrei europeni într-o campanie sistematică de genocid. Holocaustul a vizat, de asemenea, romi, persoane cu dizabilități, oponenți politici și alții, însă distrugerea evreilor a fost centrală și determinată ideologic.

Ghetourile, atacurile armate în masă și lagărele de exterminare construite special au format mecanismul uciderii. Registrele birocratice, mărturiile autorilor, relatările supraviețuitorilor și dovezile fizice documentează procesul în detaliu. Genocidul a avut loc în contextul mai larg al celui de-al Doilea Război Mondial, dar a urmat propria logică radicală de anihilare rasială.

Procesele, memorialele și programele educaționale postbelice au căutat să stabilească responsabilitatea și memoria. Istoricii continuă să cerceteze participarea locală, momentul luării deciziilor și experiențele victimelor și supraviețuitorilor. Holocaustul reprezintă un punct de referință definitoriu pentru discuțiile ulterioare despre genocid și drepturile omului.

• Genocidul nazist a șase milioane de evrei
• De asemenea, a vizat alte grupuri
• Efectuate prin tabere și împușcături în masă
• Documentat și comemorat pe larg