„Speranță” și „formă”. „Lună” și „piatră”. „Suflet” și „totul”. O rimă oblică este o rimă cu o corespondență apropiată, dar nu exactă, a sunetelor. Se mai numește și rimă apropiată, rimă dezordonată sau rimă pe jumătate.

Rima înclinată a devenit populară în poezia modernă deoarece sună mai puțin forțat decât rima perfectă. Emily Dickinson a folosit-o pe scară largă, asociind „cameră” cu „furtună” și „timp” cu „melodie”. WB Yeats, Wilfred Owen și rapperii o folosesc și ei. În rap, rimele înclinate sunt peste tot, permițând alegeri flexibile ale cuvintelor fără a pierde efectul ritmic. Rima înclinată poate crea un sentiment de neliniște sau incompletitudine. Sugerează că lucrurile nu se potrivesc chiar așa, ceea ce poate fi exact ideea. O rimă perfectă închide un cuplet. O rimă înclinată îl lasă ușor deschis. Această deschidere este adesea mai interesantă.

Exemple

• Speranță/formă
• Lună/piatră
• Suflet/totul
• Cameră/furtună