Prelucrarea lemnului construiește obiecte din lemn. Mobilierul, dulapurile, cutiile, ramele, jucăriile și uneltele se încadrează în această meșteșugărie. Lucrarea începe cu pregătirea materialului: frezarea lemnului brut, plat, pătrat și la grosime. Apoi vine tâmplăria, partea care ține piesa împreună. Cozile de rândunică, cepurile și șuruburile de mortar, șuruburile bisericești și șuruburile de buzunar sunt toate modalități de a conecta două scânduri. Unele sunt rezistente și frumoase. Unele sunt rapide și ascunse. Alegerea depinde de proiect și de priceperea producătorului.

Atât uneltele manuale, cât și cele electrice își au locul lor. O rindea ascuțită lasă o suprafață pe care șmirghelul nu o poate egala. Un ferăstrău circular taie piese repetate rapid și precis. O freză modelează muchiile și taie canelurile. O daltă curăță colțurile. Majoritatea atelierelor folosesc un amestec. Meșteșugul recompensează planificarea. „Măsoară de două ori, taie o dată” este un clișeu, pentru că este adevărat. O tăietură prea scurtă nu poate fi întinsă. O gaură în locul greșit nu poate fi desgăurită fără o porțiune vizibilă.

Îmbinări de prelucrare a lemnului cu miez

• Îmbinare cap la cap — simplă, slabă, necesită lipici și șuruburi
• Dado — o canelură care susține un raft sau un panou
• Mortiță și tenon — puternice, tradiționale, folosite în mobilă
• Coadă de rândunică — interconectare, rezistă la desprindere, frumoasă
• Îmbinare tip biscuit — rapidă, aliniată, potrivită pentru panouri și blaturi de masă

Adezivul nu este un instrument de umplere a rosturilor. Îmbinările trebuie să se potrivească strâns. O îmbinare slăbită cu adeziv este tot o îmbinare slăbită. Tăiați, testați, ajustați și abia apoi lipiți.