Genomul îți spune ce proteine ​​ar putea fi produse. Proteomica îți spune ce proteine ​​sunt de fapt prezente. Este studiul la scară largă al proteinelor, inclusiv expresia, modificarea, interacțiunea și funcția lor. Proteinele sunt forța de muncă a celulei, iar nivelurile lor se modifică în funcție de boli, medicamente și mediu. Proteomica surprinde această stare dinamică.

Domeniul se bazează pe spectrometrie de masă și tehnici de separare. O probă este digerată în peptide, separată prin cromatografie lichidă și analizată prin spectrometrie de masă. Spectrele rezultate sunt corelate cu bazele de date de proteine ​​pentru a identifica și cuantifica proteinele. Mii de proteine ​​pot fi detectate într-un singur experiment. Modificările post-translaționale, cum ar fi fosforilarea și glicozilarea, pot fi, de asemenea, cartografiate.

Proteomica este utilizată pentru a găsi biomarkeri pentru boli, a înțelege mecanismele medicamentelor și a studia interacțiunile proteinelor. Este utilizată în cercetarea cancerului pentru a identifica proteinele care stimulează creșterea tumorii. Este utilizată în microbiologie pentru a studia modul în care agenții patogeni răspund la antibiotice. Este utilizată în agricultură pentru a îmbunătăți toleranța culturilor la stres.

Provocările sunt tehnice. Proteinele variază foarte mult în abundență, de la milioane de copii pe celulă la câteva. Proteinele cu abundență scăzută sunt greu de detectat. Datele sunt complexe, iar interpretarea necesită bioinformatică. Dar proteomica se maturizează și completează genomica și transcriptomica pentru a oferi o imagine mai completă a biologiei.