Acrul este o unitate de suprafață de teren utilizată în sistemele imperiale și tradiționale ale Statelor Unite, definită istoric ca suprafața pe care un jug de boi o putea ara într-o zi. Numele său derivă din engleza veche æcer, care înseamnă „câmp deschis”, înrudit cu latinescul ager și grecescul agros, ambele semnificând teren cultivat. Acrul medieval englezesc era standardizat ca o fâșie de pământ lățime de un lanț (66 de picioare) și lungime de un furlong (660 de picioare), egală cu 4.840 de yarzi pătrați sau 43.560 de picioare pătrate. Această definiție a fost formalizată în statute începând cu secolul al XIII-lea și a fost preluată în sistemul imperial britanic. În urma Legii Măsurilor și Greutăților din 1878, acrul a fost fixat la exact 4.046,8564224 metri pătrați, sau aproximativ 0,4047 hectare. În Statele Unite, rămâne cea mai comună unitate pentru măsurarea terenurilor agricole, a terenurilor de fermă și a parcelelor rezidențiale mari, în timp ce majoritatea celorlalte țări au adoptat hectarul. Variante regionale existau cândva, inclusiv acrul irlandez (7.840 de metri pătrați), acrul scoțian (6.150 de metri pătrați) și acrul Cheshire, reflectând convențiile locale de arat înainte de standardizare. Acrul continuă să apară în anunțurile imobiliare, subvențiile agricole și topografiile funciare din întreaga lume anglofonă.