Punctul de observație este poziția din care este făcută o fotografie. Este locul unde fotograful stă în picioare, stă așezat, îngenunchează sau se urcă. Acesta determină ce este inclus în cadru și cum este redată scena. Un punct de observație înalt privește în jos. Un punct de observație jos privește în sus. Un punct de observație direct este neutru. Schimbarea punctului de observație schimbă relația dintre subiect și fundal. Schimbă perspectiva. Schimbă povestea.

Punctul de observație este unul dintre cele mai puternice instrumente din fotografie și unul dintre cele mai neglijate. Mulți fotografi își găsesc un loc și fotografiază de la nivelul ochilor. Nu se ghemuiesc, nu se cațără și nu se mișcă. Dar deplasarea câțiva metri poate transforma o imagine. Un unghi mic face ca un subiect să pară puternic. Un unghi mare îl face să pară mic. Un punct de observație de sus poate dezvălui tipare. Un punct de observație de jos poate izola un subiect pe fundalul cerului. Cel mai bun punct de observație nu este întotdeauna cel mai convenabil. Ar putea necesita urcarea unui deal, intrarea într-un râu sau întinderea pe pământ. Efortul merită adesea. Diferența dintre o instantanee și o fotografie constă adesea în punctul de observație.

Efecte de punct de vedere

• Unghiul este în jos. Subiectul pare puternic sau impunător.
• Unghi de observație ridicat. Subiectul pare mic sau vulnerabil.
• La nivelul ochilor. Neutru și familiar.
• Vedere de sus.Vedere de sus, dezvăluie modele.
• Ochi de vierme. Vedere de la nivelul solului, dramatică.

Punctul de observație nu este același lucru cu perspectiva. Perspectiva este modul în care arată scena. Punctul de observație este locul în care stai. Cele două sunt legate, dar nu sunt același lucru.