Supraexpunerea este ceea ce se întâmplă atunci când prea multă lumină ajunge la senzor. Imaginea este prea luminoasă. Zonele luminoase pierd detalii și devin alb pur. Culorile se estompează. Histograma este grupată în partea dreaptă, adesea cu un vârf în marginea extremă din dreapta. Supraexpunerea poate apărea din mai multe motive: viteza obturatorului este prea mică, diafragma este prea mare, ISO este prea mare sau contorul a fost păcălit de o scenă întunecată. Poate fi, de asemenea, intenționată, folosită pentru un efect de high-key unde scopul este să obțineți imagini luminoase și aerisite.

Supraexpunerea nu este întotdeauna o greșeală. Unii fotografi supraexpun în mod deliberat pentru a crea un aspect estompat, visător. Dar supraexpunerea accidentală pierde date care nu pot fi recuperate. Zonele luminoase decupate dispar. Detaliile umbrelor pot fi uneori recuperate dintr-un fișier RAW, dar zonele luminoase supraexpuse nu. Soluția este să verificați histograma și avertismentul pentru zonele luminoase, numit și „blinkies”, care clipește zonele decupate pe ecran. Dacă zonele luminoase clipesc, reduceți expunerea. O imagine ușor subexpusă este de obicei mai ușor de remediat decât una supraexpusă.

Semne de supraexpunere

• Histogramă. Grupate în dreapta, cu decupaj.
• Blinkies. Evidențieri intermitente pe ecranul din spate.
• Culori decolorate. Saturația scade în zonele luminoase.
• Pierderea detaliilor. Evidențierea devine alb pur.

Supraexpunerea nu este același lucru cu o imagine luminoasă. O imagine luminoasă poate fi expusă corect. Supraexpunerea are legătură cu pierderea detaliilor, nu cu luminozitatea.