Tenorul este cel mai înalt standard de voce masculină în muzica clasică. Gama sa se situează de obicei deasupra baritonului și sub contratenor sau alto masculin, având o strălucire caracteristică și capacitatea de a proiecta note înalte.

În operă, tenorul interpretează adesea tânărul erou sau iubitul, iar repertoriul conține multe dintre cele mai faimoase arii. În muzica corală, tenorii oferă o voce medie-superioară esențială care face legătura între alto și basso. Repertoriul de cântece solo oferă, de asemenea, oportunități bogate pentru vocea de tenor.

Antrenamentul se concentrează pe dezvoltarea unei game înalte sigure, a unei calități tonale uniforme și a capacității de a cânta atât pasaje puternice, cât și delicate. Diferite subcategorii, cum ar fi liric, dramatic și heldentenor, descriu variații de greutate și culoare. Vocea de tenor a fost celebrată timp de secole pentru intensitatea sa expresivă.

• Voce masculină înaltă
• Adesea, rolul principal eroic sau romantic în operă
• Esențial în textura corală
• Necesită o gamă superioară dezvoltată