Majoritatea limbajului uman se transmite mai întâi prin aer. Vorbirea este producerea vocală a limbajului prin mișcări coordonate ale sistemului respirator, laringelui și articulatorilor, producând secvențe de sunete pe care ascultătorii le interpretează ca unități lingvistice.

Vorbirea diferă de scris prin permanență, constrângeri de procesare și prezența prozodiei și a disfluenței. Rămâne principala modalitate de achiziție pentru limbile vorbite. Limbile semnelor sunt limbi complete, dar nu sunt vorbire; termenul denotă în mod specific canalul vocal-auditiv.

Logopedia măsoară articulația și acustica; patologia logopediei tratează tulburările de producție și fluență. Tehnologia de recunoaștere și sinteză depinde de modele detaliate ale vorbirii. Interacțiunea de zi cu zi se bazează încă pe viteza și flexibilitatea schimbului verbal.

• Producerea vocală a mesajelor lingvistice
• Folosește respirația, fonația și articulația
• Modalitatea principală de achiziție a limbajului vorbit
• A studiat fonetică, patologie și tehnologie