Un contract nu există până când ambele părți nu sunt de acord. Acceptarea este acordul clar asupra termenilor exacți ai unei oferte, formând un contract obligatoriu odată comunicat ofertantului.

Acceptarea trebuie să reflecte oferta conform regulii tradiționale a imaginii în oglindă; orice schimbare creează în schimb o contraofertă. Ea poate apărea prin cuvinte, conduită sau performanță, în funcție de ceea ce invită oferta. Tăcerea rareori contează, cu excepția cazului în care relațiile anterioare o fac rezonabilă.

Momentul contează. Acceptarea este efectivă atunci când este trimisă conform regulii cutiei poștale în multe jurisdicții, cu condiția ca metoda să fie rezonabilă. Odată acceptată, părțile sunt blocate în înțelegere, iar regretele ulterioare nu anulează acordul. Comunicarea clară previne disputele cu privire la încheierea unei înțelegeri.

• Acordul cu termenii unei oferte
• Creează un contract obligatoriu atunci când este comunicat corespunzător
• În general, trebuie să corespundă ofertei fără modificări semnificative
• Poate apărea prin cuvinte, conduită sau performanță