Când două plăci tectonice se mișcă una spre cealaltă, zona de coliziune se numește limită convergentă. O placă se scufundă de obicei sub cealaltă într-un proces cunoscut sub numele de subducție, sau plăcile se pot prăbuși în sus pentru a forma lanțuri muntoase dacă ambele sunt continentale.

Convergența ocean-ocean produce arcuri vulcanice insulare; convergența ocean-continent construiește arcuri vulcanice continentale și tranșee adânci. Coliziunile continent-continent creează cele mai înalte centuri muntoase, cum ar fi Himalaya. Cutremurele sunt frecvente și pot fi foarte profunde de-a lungul plăcii de subducție.

Limitele convergente reciclează crusta oceanică în manta și generează o nouă crustă continentală prin magmatism. Cercul de Foc al Pacificului urmează în mare măsură aceste limite. Studierea lor dezvăluie modul în care suprafața Pământului se reînnoiește constant prin distrugerea și crearea litosferei.

• Limita plăcilor unde plăcile se ciocnesc
• Adesea implică subducția uneia dintre plăci
• Produce vulcani, fose vulcanice și munți
• Locul frecventelor cutremure mari