Locația spune unde; locul spune cum este. În geografie, locul se referă la o locație specifică care a dobândit sens prin atributele sale fizice și experiențele umane asociate cu aceasta. Simțul locului crește din memorie, cultură și viața de zi cu zi.

Caracteristicile fizice — clima, formele de relief, vegetația — se combină cu elemente umane precum arhitectura, limba și activitatea economică. Două locații aflate la latitudini similare pot părea complet diferite din cauza acestor calități stratificate. Absența unui loc descrie medii cărora le lipsește un caracter distinctiv.

Geografii studiază modul în care locurile sunt create, contestate și transformate. Turismul, migrația și mass-media remodelează semnificațiile atribuite locurilor. Înțelegerea locului ajută la explicarea motivelor pentru care oamenii se atașează de anumite orașe, peisaje sau cartiere.

• Locație specifică cu caracter distinct
• Combină atributele fizice și umane
• Poartă semnificație emoțională și culturală
• Concept central în geografia umană