Un fermoar este un dispozitiv de fixare cu dinți interconectați. Două benzi de dinți sunt unite sau separate printr-o clapă glisantă. Dinții sunt montați pe o bandă, care este cusută în îmbrăcăminte. Când cursorul se mișcă, forțează dinții să se apropie sau să se depărteze. Designul este simplu și eficient. Fermoarele apar pe jachete, pantaloni, rochii, genți și cizme.

Fermoarul modern a fost dezvoltat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Elias Howe a brevetat o versiune timpurie în 1851, dar aceasta nu a funcționat bine. Whitcomb Judson a brevetat un sistem de închidere cu încuietoare în 1893 și l-a expus la Expoziția Universală de la Chicago. Gideon Sundback a îmbunătățit designul în 1913 și a creat fermoarul metalic modern. Numele provine de la compania BF Goodrich, care folosea fermoare pe cizme de cauciuc și îi plăcea sunetul pe care îl făcea cursorul. Primele fermoare au fost folosite pe cizme și pungi pentru tutun. Acestea au fost utilizate în îmbrăcăminte în anii 1930, când designerii de modă le-au adoptat pentru îmbrăcămintea pentru copii și pantalonii pentru bărbați.

Tipurile variază. Fermoarele metalice sunt rezistente și vizibile. Fermoarele din plastic sunt ușoare și colorate. Fermoarele spiralate sunt flexibile și comune la genți și îmbrăcăminte sport. Fermoarele invizibile se ascund în cusături pentru un aspect curat. Fermoarele bidirecționale se deschid din ambele capete. Fermoarele rezistente la apă folosesc dinți acoperiți și sunt utilizate la echipamentele pentru exterior. Calitatea contează. Un fermoar ieftin se blochează sau se rupe. Unul bun alunecă ușor ani de zile. Lubrifierea cu ceară sau grafit îi poate prelungi durata de viață. Când un fermoar se defectează, înlocuirea acestuia necesită desfacerea cusăturii și coaserea unuia nou.

Tipuri comune

• Metal
• Plastic
• Bobina
• Invizibil
• Bidirecțional și rezistent la apă