Stocarea datelor păstrează datele pe suporturi fizice sau în cloud. Hard disk-urile, unitățile SSD, benzile audio, discurile optice și stocarea obiectelor în cloud servesc scopuri diferite. Alegerea depinde de modelele de acces, capacitate, durabilitate și cost. Datele „hot” (extinse) care sunt accesate constant se află pe SSD-uri rapide. Datele „reci” care sunt rareori atinse ajung pe bandă audio sau pe niveluri cloud ieftine. Stratul de stocare este locul unde datele se află între creare și ștergere.

Tehnologia de stocare s-a schimbat dramatic. Discurile rotative au dominat timp de decenii. SSD-urile le-au înlocuit pentru sarcinile de lucru sensibile la performanță. Stocarea obiectelor în cloud a decuplat stocarea de servere și a făcut capacitatea practic nelimitată. Banda nu a dispărut. Rămâne cea mai ieftină opțiune pentru arhivarea pe termen lung, iar capacitatea sa continuă să crească. Compromisurile sunt întotdeauna aceleași: viteză, capacitate, durabilitate și cost. Puteți optimiza pentru două sau trei, niciodată pentru toate patru. Un sistem care are nevoie de acces rapid la petabytes va fi scump. Un sistem care are nevoie de stocare ieftină pentru petabytes va fi lent. Arhitectura de stocare se referă la potrivirea mediului cu sarcina de lucru. Stocarea pe niveluri mută datele între medii pe măsură ce modelele de acces se schimbă. Datele care au fost fierbinți luna trecută pot fi reci luna aceasta. Sistemul de stocare se adaptează. Scopul este de a plăti pentru performanță doar acolo unde este nevoie.

Tipuri de stocare

• SSD — rapid, scump, folosit pentru date active
• HDD — mai lent, mai ieftin, capacitate mare
• Bandă — cea mai lentă, cea mai ieftină, folosită pentru arhivă
• Stocare de obiecte — nativă în cloud, scalabilă, accesibilă prin HTTP
• Stocare conectată la rețea — stocare partajată a fișierelor pentru echipe

Stocarea datelor este o meserie. Viteza, capacitatea, durabilitatea și costul se trag reciproc. Alegeți echilibrul care se potrivește volumului de muncă.