Criptarea datelor codifică informațiile astfel încât doar părțile autorizate să le poată citi. Datele devin text cifrat ilizibil fără cheia corectă. Criptarea protejează datele stocate pe discuri și baze de date. Protejează datele în tranzit prin rețele. Protejează datele utilizate în unele implementări avansate. Scopul este simplu: dacă cineva fură datele, nu le poate utiliza.

Criptarea nu este o strategie de securitate completă. Protejează confidențialitatea, nu disponibilitatea. Ransomware-ul poate cripta în continuare datele și poate solicita plata, chiar dacă propria criptare este puternică. Nu protejează împotriva amenințărilor interne care au acces legitim și cheile. Nu protejează împotriva defectelor aplicațiilor care scurg date prin alte canale. Gestionarea cheilor este partea dificilă. Cheile stocate în text simplu lângă datele criptate anulează scopul. Cheile partajate între sisteme cresc raza de acțiune a unei compromisuri. Există module de securitate hardware și servicii de gestionare a cheilor pentru a rezolva această problemă. Sunt scumpe și complexe. Multe organizații le omit și stochează cheile în fișiere de configurare. Acest lucru funcționează până când cineva găsește fișierul. Criptarea este un instrument. Ca orice instrument, valoarea sa depinde de modul în care este utilizat.

Contexte de criptare

• În repaus — discuri, baze de date, copii de rezervă
• În tranzit — TLS, VPN-uri, mesagerie criptată
• În uz — criptare homomorfă, enclave securizate
• End-to-end — doar expeditorul și destinatarul pot citi

Criptarea fără gestionarea cheilor este o provocare. Algoritmul este puternic. Stocarea cheilor este punctul slab.