Un troian se deghizează în software legitim. Numele provine din mitul grecesc al calului de lemn. Utilizatorii îl instalează de bunăvoie pentru că pare util. Un joc gratuit, un optimizator de sistem, o versiune piratată a unui software plătit. Odată instalat, troianul face cu totul altceva. Poate deschide un backdoor, fura acreditări, descărca malware suplimentar sau conecta dispozitivul la o rețea de bot-uri. Utilizatorul nu îl vede venind pentru că l-a invitat.

Troienii sunt una dintre cele mai vechi categorii de programe malware și încă una dintre cele mai eficiente. Aceștia exploatează încrederea și confortul. Software-ul piratat este o metodă comună de transmitere. La fel sunt și instrumentele antivirus false, extensiile de browser rău intenționate și atașamentele de phishing. Troienii de acces la distanță, sau RAT, sunt un subtip comun. Aceștia oferă atacatorului control deplin asupra mașinii: acces la fișiere, vizualizare ecran, introducere de date de la tastatură și cameră. Unele RAT sunt vândute comercial ca instrumente de supraveghere. Altele sunt construite de grupuri criminale și închiriate afiliaților. Detectarea este dificilă deoarece troianul poate rula ca un proces legitim. Instrumentele antivirus surprind semnăturile cunoscute. Analiza comportamentală surprinde activități neobișnuite. Niciuna dintre ele nu este perfectă. Cea mai bună apărare nu este instalarea de software din surse nesigure. Sună simplu. Oamenii o fac oricum.

Tipuri comune de troieni

• Trojan de acces la distanță — oferă atacatorului controlul
• Troian bancar — fură acreditări financiare
• Downloader — preia programe malware suplimentare
• Trojan backdoor — deschide acces persistent
• Trojan DDoS — conectează dispozitivul la o rețea de bot-uri

Un troian este o minciună. Software-ul promite una și face alta. Utilizatorul este mecanismul de livrare.