Un hambar este o clădire agricolă folosită pentru depozitarea cerealelor, fânului și paielor, adăpostirea animalelor și adăpostirea echipamentelor. Cuvântul derivă din engleza veche bereærn, un compus al cuvintelor bere („orz”) și ærn („casă”), care inițial însemna un depozit de orz. Hambarele variază foarte mult în funcție de regiune și scop: hambarul englezesc cu structură din lemn, hambarul american cu acoperiș gambrel, hambarul elvețian în stil cabană și hambarul olandez construit pe o pantă sunt tipuri notabile. Hambarele tradiționale au uși mari, poduri înalte pentru fân și boxe pentru animale, adesea cu grinzi cioplite manual și tâmplărie cu cuie. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, hambarele pentru produse lactate, hambarele pentru tutun și hambarele pentru cartofi au dezvoltat modele specializate. Fermele moderne folosesc adesea hambare cu stâlpi metalici și șoproane pentru mașini, în timp ce hambarele istorice sunt conservate ca structuri de patrimoniu sau transformate în case, locuri de desfășurare a evenimentelor și studiouri. Hambarele rămân simboluri culturale ale vieții rurale și sunt protejate în multe țări prin trusturi de conservare.