Musulmanii se adună într-o clădire orientată spre Mecca pentru a îndeplini cele cinci rugăciuni zilnice și slujba religioasă de vineri. Clădirea respectivă este o moschee. Cuvântul arab înseamnă loc de prosternare.

Printre caracteristicile esențiale se numără o sală de rugăciune, un mihrab care indică direcția rugăciunii și adesea un minaret de unde se dă chemarea la rugăciune. Decorațiunile tind spre caligrafie, geometrie și lumină, mai degrabă decât spre imagini figurative. Moscheile mai mari pot include spațiu pentru educație, întâlniri comunitare și activități caritabile.

Moscheea servește atât ca spațiu sacru, cât și ca centru civic pentru comunitățile musulmane. Încălțămintea este scoasă, iar bărbații și femeile ocupă de obicei zone separate. Din punct de vedere arhitectural, moscheile variază de la simple structuri sătești la complexe monumentale care domină orizonturile orașelor. Liniștea unei moschei între orele de rugăciune poate fi la fel de elocventă ca însăși prosternarea comună.

• Locul rugăciunii congregaționale islamice
• Orientat spre Mecca
• Prezintă mihrab și adesea un minaret
• Funcționează ca spațiu de cult și comunitar