Dendritele sunt extensiile ramificate ale unui neuron care primesc semnale de la alte celule. Numele lor provine din grecescul „copac”, iar asemănarea este potrivită: un neuron tipic întinde un arbore dens de dendrite care colectează semnale de la sute sau mii de contacte sinaptice.

Semnalele chimice eliberate la nivelul sinapselor se leagă de receptorii de pe membrana dendritică, producând mici modificări electrice. Aceste potențiale locale călătoresc spre corpul celulei, unde sunt însumate. Dacă semnalul combinat atinge pragul la nivelul movilei axonale, se declanșează un potențial de acțiune. Spinii dendritici - mici proeminențe pe ramificații - sunt principalele locuri ale sinapselor excitatorii și sunt foarte plastici; numărul și forma lor se schimbă odată cu învățarea și experiența.

Geometria arborelui dendritic influențează modul în care sunt integrate semnalele. Unii neuroni au dendrite elaborate și extinse; alții sunt mai compacte. Procesele bolilor care elimină sau distorsionează dendritele, ca în anumite forme de dizabilitate intelectuală sau neurodegenerare, perturbă capacitatea neuronului de a procesa informații.

Fiecare mesaj pe care îl primește un neuron ajunge mai întâi pe dendrite.