Oboiul este un instrument de suflat din lemn cu ancie dublă și alezaj conic. Instrumentistul suflă printr-o pereche de ancii răzuite cu grijă și legate între ele, producând un ton pătrunzător, ușor nazal, care poate fi atât plângăcios, cât și strălucitor.

În orchestră, oboiul interpretează adesea linii melodice expuse și este în mod tradițional responsabil pentru acordarea notei La celorlalți instrumentiști. Agilitatea și gama sa expresivă au atras compozitori încă din perioada barocă. Concertele solo, lucrările camerale și solo-urile orchestrale formează un repertoriu substanțial.

Fabricarea anciilor este o parte centrală a meșteșugului unui oboist. Micile ajustări ale anciilor afectează dramatic răspunsul, intonația și culoarea tonului. Instrumentul necesită un suport puternic al respirației și un control precis al ambușurii. În ciuda provocărilor sale tehnice, vocea distinctivă a oboiului îl face indispensabil în contextele orchestrale și camerale.

• Suflat din lemn cu ancie dublă și alezaj conic
• Ton pătrunzător, expresiv
• Adesea dă nota de acordaj
• Necesită o confecționare pricepută a stufului