Stocarea este reținerea informațiilor codificate în timp. După ce materialul a fost înregistrat de simțuri și procesat într-o formă utilizabilă, acesta trebuie păstrat într-o stare durabilă pentru a fi disponibil ulterior. Fără stocare nu poate exista nicio recuperare ulterioară.

Sistemele de memorie diferă în funcție de durata de timp în care rețin informațiile. Memoria senzorială durează fracțiuni de secundă. Memoria pe termen scurt sau de lucru durează secunde, cu excepția cazului în care este reîmprospătată. Memoria pe termen lung poate dura ani sau o viață întreagă. Se consideră că baza fizică a stocării pe termen lung implică modificări durabile ale forței sinaptice și, la scară mai mare, reorganizarea rețelelor neuronale.

Stocarea nu este un depozit pasiv. Amintirile pot fi consolidate, reconsolidate după recuperare și transformate treptat. Interferența, degradarea și eșecul recuperării pot face ca informațiile stocate să fie mai greu de accesat, chiar și atunci când urma subiacentă nu a fost complet ștearsă.

• Păstrarea informațiilor codificate
• Se întâmplă pe mai multe scale de timp
• Susținut de schimbări sinaptice și la nivel de sistem
• Sub rezerva modificărilor ulterioare

Calitatea stocării depinde în mare măsură de modul în care materialul a fost codificat inițial și de experiențele ulterioare care interacționează cu urma.