Dacă elimini afixele, rămâne un nucleu. O rădăcină este morfemul de bază al unui cuvânt care poartă sensul lexical principal și nu poate fi analizat în părți mai mici, cu sens.

Rădăcinile se combină cu afixele pentru a forma tulpini și cuvinte complete. În unele limbi, rădăcinile au forme canonice, cum ar fi scheletele consonante din morfologia semitică. Identificarea rădăcinilor este esențială pentru organizarea dicționarelor și analiza morfologică.

Lingvistica istorică reconstruiește rădăcinile ancestrale pentru a compara limbile înrudite. Analiza populară identifică uneori greșit rădăcinile, producând explicații înșelătoare. Segmentarea precisă a rădăcinilor susține descrierea academică și predarea practică a vocabularului.

• Morfemul central care poartă sensul lexical de bază
• Nu poate fi împărțit în unități mai mici semnificative
• Se combină cu afixe ​​pentru a forma cuvinte complexe
• Central pentru analiza morfologică și istorică