O mare parte din morfologie se întâmplă la sfârșitul cuvintelor. Un sufix este un afix atașat după o rădăcină sau un radical pentru a marca trăsături gramaticale sau pentru a deriva cuvinte noi.

Sufixele flexionare englezești includ pluralul -s și trecutul -ed; sufixele derivative includ -ness și -er. Sufixele se pot suprapune în limbile care permit structuri complexe de cuvinte. Regulile de accentuare și ortografie interacționează adesea cu sufixarea.

Elevii beneficiază de recunoașterea sufixelor productive atunci când ghicesc sensul și clasa de cuvinte. Fuziunea istorică poate face ca limitele sufixelor să fie neclare. La nivel mondial, sufixarea este printre cele mai comune strategii morfologice.

• Afix atașat după o rădăcină sau o tulpină
• Îndeplinește funcții flexionale sau derivative
• Foarte productiv în multe limbi
• Susține identificarea sensului și a categoriei