Un declarant este persoana care semnează o declarație pe proprie răspundere. Aceasta este întreaga definiție, dar rolul său are greutate. Prin semnătură, declarantul declară sub jurământ că declarațiile din document sunt adevărate. Dacă nu sunt, declarantul se poate confrunta cu acuzații de sperjur.

Declarațiile sub jurământ apar în multe contexte juridice. Ofițerii de poliție le semnează pentru a obține mandate de percheziție. Martorii le semnează pentru a depune mărturie în afara instanței. Părțile dintr-un proces le semnează pentru a susține moțiunile. Un notar public este de obicei martor la semnătură și verifică identitatea declarantului.

Ce trebuie să înțeleagă un declarant

• Declarația este făcută sub sancțiunea pedepsei pentru mărturie mincinoasă.
• Semnarea fără citire este în continuare obligatorie.
• Declarațiile false pot duce la acuzații penale.
• Declarantul ar putea fi interogat ulterior în instanță.
• Notarizarea nu verifică adevărul, ci doar identitatea.

O declarație pe proprie răspundere nu este un document obișnuit. Este o probă. Judecătorii se bazează pe declarații pe proprie răspundere pentru a decide dacă emit mandate, acordă o hotărâre sumară sau permit continuarea unui caz. Un declarant care exagerează sau ghicește poate submina un întreg caz. Precizia contează mai mult decât volumul. Spune ceea ce știi, nu ceea ce presupui.