Nicio poliță nu promite plăți nelimitate. O limită de acoperire este suma maximă pe care un asigurător o va plăti pentru o pierdere acoperită în baza unei anumite părți de acoperire sau a poliței în ansamblu. Limitele se pot aplica per eveniment, per daună sau în totalitate pentru perioada poliței.

Selectarea limitelor adecvate necesită o evaluare a gravității potențialelor pierderi și a activelor expuse la cereri de despăgubire. Subasigurarea lasă deținătorul poliței responsabil pentru exces; supraasigurarea irosește prima. Polițele umbrelă și excesul de asigurare depășesc limitele primare pentru a oferi capacitate suplimentară.

Unele acoperiri au sublimite pentru expuneri specifice, cum ar fi inundații, mucegai sau costuri de apărare în limita respectivă. Inflația și creșterea premiilor acordate de juriu pot eroda protecția reală a limitelor fixe în timp. Revizuirea periodică menține limitele aliniate cu expunerea actuală și toleranța la risc.

• Suma maximă plătibilă pentru o pierdere acoperită
• Poate fi per apariție sau agregat
• Ar trebui să reflecte gravitatea potențială și activele expuse riscului
• Poate fi extinsă prin polițe suplimentare sau polițe umbrelă