Culorile analoage se află una lângă alta pe roata cromatică. Albastru, albastru-verde și verde. Sau roșu, roșu-portocaliu și portocaliu. Deoarece au în comun nuanțe subiacente, se îmbină ușor și creează un sentiment de armonie. Designerii folosesc scheme analoage atunci când își doresc un aspect calm, coerent, fără prea multă tensiune. Efectul este delicat. Nimic nu se ciocnește. Totul pare corelat.

Riscul este monotonia. O paletă de trei nuanțe de albastru adiacente poate fi armonioasă, dar și plictisitoare. Designerii introduc adesea un mic accent din altă parte a roții pentru a adăuga viață. O schemă în mare parte analogă, cu un accent complementar, oferă ce e mai bun din ambele: armonie cu un punct focal. Natura oferă în mod constant palete analoge. O scenă de pădure trece prin verde, galben și maro. Un apus de soare îmbină roșu, portocaliu și violet.

Unde funcționează scheme analoge

• Branding care are nevoie de o senzație calmă și unitară.
• Interioare cu tonuri stratificate ale unei singure familii.
• Vizualizarea datelor cu categorii conexe.
• Ilustrație cu tranziții line și naturale.

Culorile analoge sunt permisive. Rareori produc combinații neobișnuite. Dar au nevoie de un accent deliberat pentru a menține atenția privitorului.