O echipă roșie simulează atacuri pentru a testa apărarea unei organizații. Gândesc ca adversarii. Studiază ținta, găsesc puncte slabe și le exploatează. Scopul nu este de a sparge lucrurile. Este de a afla ce s-ar întâmpla dacă un atacator real ar încerca. Exercițiile echipei roșii merg dincolo de testarea penetrării. Un test de penetrare se concentrează pe un anumit domeniu de aplicare. Un exercițiu al echipei roșii simulează o campanie completă, adesea pe parcursul a săptămâni sau luni, cu faze și obiective multiple.

Echipele roșii folosesc aceleași instrumente și tehnici ca atacatorii reali. Aceștia atacă angajații prin phishing, exploatează vulnerabilități, escaladează privilegii și se mișcă lateral. Testează detectarea și răspunsul, nu doar prevenția. O echipă roșie care intră fără a fi observată a găsit o breșă. O echipă roșie care este prinsă devreme a validat apărarea. Ambele rezultate sunt utile. Constatările determină îmbunătățiri. Echipele roșii necesită reguli clare de angajare. Clientul definește ce este în domeniul de aplicare, ce este interzis și ce trebuie făcut dacă ceva nu merge bine. Fără aceste limite, un exercițiu de echipă roșie poate provoca daune reale. Cu ele, este una dintre cele mai valoroase investiții în securitate pe care o organizație le poate face.

Fazele exercițiului echipei roșii

• Recunoaștere — adunarea de informații despre țintă
• Acces inițial — găsiți o cale de intrare
• Persistență — mențineți accesul în timp
• Escaladarea privilegiilor — obținerea unor drepturi mai mari
• Mișcare laterală — acces la sisteme suplimentare
• Obiective — atingerea obiectivului definit, adesea exfiltrarea datelor

O echipă roșie nu este inamicul. Este adversarul pe care îl angajezi să-ți găsească punctele slabe înainte ca altcineva să o facă.