Istoria este scrisă de oameni cu perspective. Istoriografia este studiul modului în care a fost scrisă istoria, al metodelor și ipotezelor folosite de istorici și al modurilor în care interpretările se schimbă în timp.

Examinează opere clasice, tradiții naționale și mode schimbătoare - narațiune politică, istorie socială, istorie culturală, istorie globală. Apar recurente chestiuni legate de dovezi, cauzalitate și structură narativă. Istoriografia ia în considerare și contextele instituționale în care se produce istoria: universități, arhive, comemorări publice.

Înțelegerea istoriografiei îi ajută pe cititori să recunoască faptul că orice relatare istorică este construită, nu doar descoperită. Aceasta încurajează lectura critică atât a lucrărilor mai vechi, cât și a celor mai noi. Domeniul în sine evoluează pe măsură ce noi surse, metode și preocupări sociale își modifică întrebările pe care istoricii le pun.

• Studiul scrierii și interpretării istorice
• Examinează metodele, ipotezele și schimbările în timp
• Include tradiții naționale și tematice
• Încurajează lectura critică a relatărilor istorice