O autoritate de certificare emite certificate digitale care leagă o cheie publică de o identitate. Când vizitați un site web prin HTTPS, browserul dvs. verifică certificatul site-ului în raport cu o listă de autorități de certificare (CA) de încredere. Dacă o semnat o CA de încredere și domeniul se potrivește, browserul afișează un lacăt. Dacă nu, primiți un avertisment. CA este ancora de încredere. Dacă o spargeți, întregul sistem eșuează.

Autoritățile de certificare (CA) verifică identitatea înainte de emitere. Validarea domeniului confirmă controlul asupra unui domeniu. Validarea organizației verifică existența companiei. Validarea extinsă adaugă o analiză mai amănunțită, deși browserele i-au redus vizibilitatea. Verificarea nu este perfectă. DigiNotar a fost compromis în 2011 și a emis certificate frauduloase pentru domenii Google. Compania a dat faliment. Symantec a emis greșit certificate ani de zile înainte ca browserele să nu aibă încredere în el. Sistemul a supraviețuit deoarece există mai multe CA-uri și browserele pot revoca încrederea. Jurnalele de transparență a certificatelor înregistrează acum public fiecare certificat emis, astfel încât emiterea greșită este detectată mai rapid. Modelul de încredere este centralizat și fragil, dar a rezistat mai bine decât majoritatea alternativelor.

Niveluri de validare a certificatelor

• Validarea domeniului — dovedește controlul asupra domeniului
• Validarea organizației — confirmă existența companiei
• Validare extinsă — verificare amănunțită a identității
• Transparența certificatelor — jurnalele publice ale certificatelor emise

Când un browser vă avertizează despre un certificat, fiți atenți. De obicei, înseamnă că ceva este în neregulă.